E seara minunilor, e seara magica a inaltarii noastre spirituale. Sa luam aminte la minunile din jurul nostru, la micile minuni care ne fac viata mai frumoasa.
Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cred in puterea lui Dumnezeu si stiu ca lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample. NU cand le programam noi, ci "caND LE VINE TIMPUL" (de obicei scriu cu ochii in tastatura si privesc la final fraza pe care am scris-o. de data asta cand am ridicat privirea, formularea "caND LE VINE TIMPUL" era scrisa cu majuscule. Sa fie oare inca o minune, o confirmare a predestinarii. Eu CRED ca da).
"Marile minuni le astepti si o viata intreaga". Poate cel putin o data in viata ai parte de minuni esentiale, de minuni unice. Cometa Halley trece la intervale mari de timp pe langa pamant si atunci este o adevarata minune daca se intampla sa te afli in zona din care se observa cel mai bine trecerea ei. Acum mai bine de 2000 de ani, Hristos s-a rastignit pentru mantuirea noastra. Minunea de atunci lucreaza inca in noi.
Dar marile minuni, minunile esentiale, cele care ne schimba radical viata, cele care schimba destine, sunt date de la Dumnezeu, pentru persoanele care nu sunt sigure de ceea ce simt, persoane care cauta sa inteleaga pentru a crede, persoane care nu sunt pregatite sa creada in Dumnezeu. Pentru ele este pregatit acest dar special numit "MINUNE".
Dar eu nu astept MARI MUNUNI pentru a crede in Dumnezeu, Micile minuni ma inconjoara la tot pasul. Pentru voi ele pot fi coincidente, pentru mine sunt semne clare ale puterii lui Dumnezeu. Voi vedeti intamplari comune (co-incidente). Eu vad lucrarea rugaciunii. NU am nevoie de mari minuni pentru a crede in Dumnezeu, ci crezand in EL, descopar puterea lui in micile minunile care se intampla oriunde in jurul meu. De aceea eu nu cred in coincidente. Eu cred in micile minuni care ne inconjoara la tot pasul.
Si o astfel de minune s-a intamplat ieri in Vinerea mare, cand am intalnit, o persoana cu adevarat deosebita. Poate daca as fi zabovit la servici, daca nu as fi mers pe jos, daca nu as fi trecut prin fata anticariatului de pe Lapusneanu (Iasi), daca nu as fi avut ce oferi, daca si iar daca.... poate aceasta minune nu ar fi fost posibila. De ce ii spun minune? Pentru ca prima Ei intrebare a fost: "Crezi in minuni?",
Minunile sunt parte integranta din viata noastra, sunt ca o a doua natura. Nici nu stim cat de minunata este viata noastra si cate "co-incidente" uneori observate, alteori trecute cu vederea, se intampla in jurul nostru. Te intalnesti cu cineva si afli "ca din intamplare", ca e ruda indepartata cu tine, ca e prieten comun, ca lucreaza in acelasi domeniu, sau ca are acelasi traseu initiatic ca si tine si atunci iti spui uneori in gand, alteori cu glas tare "Ce mica e lumea"...
Alteori se intampla sa te opresti fara motiv si sa descoperi ca lucrurile care te definesc in mod esential ii definesc si pe altii, ca lucrurile diferite, au un fond comun indiferent de calea pe care mergi, ca dincolo de diferitele abordari ale problemei, raspunsul este acelasi.
Cunosc persoane din medii socio-profesionale antagoniste, cu preocupari direrite, care mergand pe cai spirituale diferite, au ajuns pana la urma tot la Dumnezeu. Pentru confirmarea celor spuse de mine, veniti la Biserica Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Nectarie din Cartierul Alexandru cel Bun din Iasi, si veti observa persoane de diferite confesiuni care se aduna sub aceeasi ACOPERIS, care se inchina in aceeasi CASA si care simt la fel Puterea lui Dumnezeu. NU este asta o minune? Nu vorbesc de o mare minune, lucrurile acestea nu sunt evidente, dar Dumnezeu iti da puterea sa le descoperi, le intelegi si mai ales sa le simti cu sufletul. Minunile din jurul nostru sunt o confirmare a credintei noastre in Dumnezeu. Iar din preaplinul credintei noastre se hranesc sufletele celor apropiati noua.
Intorcandu-ma la minunea din viata mea, la minunea din Vinerea Mare, ca raspuns la "cautarile Ei", voi spune o pilda aflata de la mentorul meu in fotografie dl. prof. Ioan Matei Agapi. Domnia sa spunea astfel: "In copilaria mea mergeam foarte des la Biserica. De fapt participam in strana la toate cantarile si la toate slujbele si nefiind preot cunosteam pe dinafara tot tipicul unei slujbe. De aceea am intrebat-o pe mama. -Dumneata mama de crezi in Dumnezeu. Iar ea mi-a raspuns. -Eu cred in Dumnezeu pentru ca am nevoie de EL. Dupa cum stii, fratele si tatal tau nu mai sunt cu noi si Dumnezeu e sprijinul meu. Eu am nevoie sa cred in EL. Tu insa cauta-L".
Toti suntem in cautarea raspunsurilor la lupta care se duce in sufletele noastre. Toti incercam mai devreme sau mai tarziu sa aflam care este menirea noastra in aceasta viata si pana atunci suntem liberi de a cauta sa intelegem ceea ce simtim cu adevarat. Nu poti spune din prima incercare care fel de hrana(spirituala) iti place mai mult, daca nu incerci diferite gusturi. Nu poti da raspunsuri clare despre ceea ce simti daca nu stii sa raportezi ceea ce simti la sistemul tau interior de valori. Si nu iti poti forma un sistem de valori fara a cauta care este calea ta in viata.
Cu siguranta ati observat ca unele lucruri sunt mai usor si altele sunt mai greu de controlat in viata voastra. Ca defectele si calitatile nu sunt bine diferentiate de la inceput. Ca ceea ce vreti sa realizati si modalitatile practice de punere in aplicare nu se supun intotdeauna dorintelor voastre si ca de cele mai multe ori vin ca un premiu uneori meritat alteori nemeritat numit generic "noroc". Asta imi aduce aminte de perioada cand ceea ce doream sa realizez in viata, se lovea constant de peretele pe care scria "dar cum trebuie sa procedez".
Cautam raspunsul la limitarile mele si cu toate ca incercam diferite modalitati de abordare a problemei, nu gaseam raspunsurile general valabile care sa solutioneze problemele cu care ma confruntam. Si pot spune ca periplul initiatic m-a purtat prin diferite sisteme de gandire, incepand cu teoriile creationiste si extrasenzoriale si terminand cu filozofii de origine tantrica.
Dar raspunsul la aceste cautari, nu era in afara, ci inauntrul meu. Rezolvarea era cat se poate de simpla. Dar cum in general solutiile se afla in lucrurile evidente si cum tocmai lucrurile de langa noi sunt cel mai greu de observat, a trebuit sa parcurg calea intortocheata a initierii spirituale.
De cate ori nu ati auzit formularea "Deschide-mi si lumineaza-mi Doamne mintea"?
E atat de simplu, dar inseamna atat de mult!!! Incercati aceasta rugaciune simpla si veti descoperi, ca treptat veti adauga alte si alte cuvinte trebuincioase sufletului vostru. Veti descoperi de asemeni ca lucrurile care pareau imposibile pana ieri, azi sunt la indemana voastra si ca ziua de maine se arata plina de speranta. Veti descoperi puterea din voi si ca aveti ce darui in orice clipa celor din jurul vostru. Veti descoperi ca nu aveti nevoie de mari minuni ci ca minunile sunt parte integranta din viata voastra.
Si poate ca cel putin in cazul meu, mica mea minune de ieri din Vinerea Mare, va fi marea mea minune de maine.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.
Hristos a Inviat.
Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cred in puterea lui Dumnezeu si stiu ca lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample. NU cand le programam noi, ci "caND LE VINE TIMPUL" (de obicei scriu cu ochii in tastatura si privesc la final fraza pe care am scris-o. de data asta cand am ridicat privirea, formularea "caND LE VINE TIMPUL" era scrisa cu majuscule. Sa fie oare inca o minune, o confirmare a predestinarii. Eu CRED ca da).
"Marile minuni le astepti si o viata intreaga". Poate cel putin o data in viata ai parte de minuni esentiale, de minuni unice. Cometa Halley trece la intervale mari de timp pe langa pamant si atunci este o adevarata minune daca se intampla sa te afli in zona din care se observa cel mai bine trecerea ei. Acum mai bine de 2000 de ani, Hristos s-a rastignit pentru mantuirea noastra. Minunea de atunci lucreaza inca in noi.
Dar marile minuni, minunile esentiale, cele care ne schimba radical viata, cele care schimba destine, sunt date de la Dumnezeu, pentru persoanele care nu sunt sigure de ceea ce simt, persoane care cauta sa inteleaga pentru a crede, persoane care nu sunt pregatite sa creada in Dumnezeu. Pentru ele este pregatit acest dar special numit "MINUNE".
Dar eu nu astept MARI MUNUNI pentru a crede in Dumnezeu, Micile minuni ma inconjoara la tot pasul. Pentru voi ele pot fi coincidente, pentru mine sunt semne clare ale puterii lui Dumnezeu. Voi vedeti intamplari comune (co-incidente). Eu vad lucrarea rugaciunii. NU am nevoie de mari minuni pentru a crede in Dumnezeu, ci crezand in EL, descopar puterea lui in micile minunile care se intampla oriunde in jurul meu. De aceea eu nu cred in coincidente. Eu cred in micile minuni care ne inconjoara la tot pasul.
Si o astfel de minune s-a intamplat ieri in Vinerea mare, cand am intalnit, o persoana cu adevarat deosebita. Poate daca as fi zabovit la servici, daca nu as fi mers pe jos, daca nu as fi trecut prin fata anticariatului de pe Lapusneanu (Iasi), daca nu as fi avut ce oferi, daca si iar daca.... poate aceasta minune nu ar fi fost posibila. De ce ii spun minune? Pentru ca prima Ei intrebare a fost: "Crezi in minuni?",
Minunile sunt parte integranta din viata noastra, sunt ca o a doua natura. Nici nu stim cat de minunata este viata noastra si cate "co-incidente" uneori observate, alteori trecute cu vederea, se intampla in jurul nostru. Te intalnesti cu cineva si afli "ca din intamplare", ca e ruda indepartata cu tine, ca e prieten comun, ca lucreaza in acelasi domeniu, sau ca are acelasi traseu initiatic ca si tine si atunci iti spui uneori in gand, alteori cu glas tare "Ce mica e lumea"...
Alteori se intampla sa te opresti fara motiv si sa descoperi ca lucrurile care te definesc in mod esential ii definesc si pe altii, ca lucrurile diferite, au un fond comun indiferent de calea pe care mergi, ca dincolo de diferitele abordari ale problemei, raspunsul este acelasi.
Cunosc persoane din medii socio-profesionale antagoniste, cu preocupari direrite, care mergand pe cai spirituale diferite, au ajuns pana la urma tot la Dumnezeu. Pentru confirmarea celor spuse de mine, veniti la Biserica Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Nectarie din Cartierul Alexandru cel Bun din Iasi, si veti observa persoane de diferite confesiuni care se aduna sub aceeasi ACOPERIS, care se inchina in aceeasi CASA si care simt la fel Puterea lui Dumnezeu. NU este asta o minune? Nu vorbesc de o mare minune, lucrurile acestea nu sunt evidente, dar Dumnezeu iti da puterea sa le descoperi, le intelegi si mai ales sa le simti cu sufletul. Minunile din jurul nostru sunt o confirmare a credintei noastre in Dumnezeu. Iar din preaplinul credintei noastre se hranesc sufletele celor apropiati noua.
Intorcandu-ma la minunea din viata mea, la minunea din Vinerea Mare, ca raspuns la "cautarile Ei", voi spune o pilda aflata de la mentorul meu in fotografie dl. prof. Ioan Matei Agapi. Domnia sa spunea astfel: "In copilaria mea mergeam foarte des la Biserica. De fapt participam in strana la toate cantarile si la toate slujbele si nefiind preot cunosteam pe dinafara tot tipicul unei slujbe. De aceea am intrebat-o pe mama. -Dumneata mama de crezi in Dumnezeu. Iar ea mi-a raspuns. -Eu cred in Dumnezeu pentru ca am nevoie de EL. Dupa cum stii, fratele si tatal tau nu mai sunt cu noi si Dumnezeu e sprijinul meu. Eu am nevoie sa cred in EL. Tu insa cauta-L".
Toti suntem in cautarea raspunsurilor la lupta care se duce in sufletele noastre. Toti incercam mai devreme sau mai tarziu sa aflam care este menirea noastra in aceasta viata si pana atunci suntem liberi de a cauta sa intelegem ceea ce simtim cu adevarat. Nu poti spune din prima incercare care fel de hrana(spirituala) iti place mai mult, daca nu incerci diferite gusturi. Nu poti da raspunsuri clare despre ceea ce simti daca nu stii sa raportezi ceea ce simti la sistemul tau interior de valori. Si nu iti poti forma un sistem de valori fara a cauta care este calea ta in viata.
Cu siguranta ati observat ca unele lucruri sunt mai usor si altele sunt mai greu de controlat in viata voastra. Ca defectele si calitatile nu sunt bine diferentiate de la inceput. Ca ceea ce vreti sa realizati si modalitatile practice de punere in aplicare nu se supun intotdeauna dorintelor voastre si ca de cele mai multe ori vin ca un premiu uneori meritat alteori nemeritat numit generic "noroc". Asta imi aduce aminte de perioada cand ceea ce doream sa realizez in viata, se lovea constant de peretele pe care scria "dar cum trebuie sa procedez".
Cautam raspunsul la limitarile mele si cu toate ca incercam diferite modalitati de abordare a problemei, nu gaseam raspunsurile general valabile care sa solutioneze problemele cu care ma confruntam. Si pot spune ca periplul initiatic m-a purtat prin diferite sisteme de gandire, incepand cu teoriile creationiste si extrasenzoriale si terminand cu filozofii de origine tantrica.
Dar raspunsul la aceste cautari, nu era in afara, ci inauntrul meu. Rezolvarea era cat se poate de simpla. Dar cum in general solutiile se afla in lucrurile evidente si cum tocmai lucrurile de langa noi sunt cel mai greu de observat, a trebuit sa parcurg calea intortocheata a initierii spirituale.
De cate ori nu ati auzit formularea "Deschide-mi si lumineaza-mi Doamne mintea"?
E atat de simplu, dar inseamna atat de mult!!! Incercati aceasta rugaciune simpla si veti descoperi, ca treptat veti adauga alte si alte cuvinte trebuincioase sufletului vostru. Veti descoperi de asemeni ca lucrurile care pareau imposibile pana ieri, azi sunt la indemana voastra si ca ziua de maine se arata plina de speranta. Veti descoperi puterea din voi si ca aveti ce darui in orice clipa celor din jurul vostru. Veti descoperi ca nu aveti nevoie de mari minuni ci ca minunile sunt parte integranta din viata voastra.
Si poate ca cel putin in cazul meu, mica mea minune de ieri din Vinerea Mare, va fi marea mea minune de maine.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.
Hristos a Inviat.
2 comentarii:
Intamplarea, m-a facut sa citesc acest blog, blogul tau.
Minunea mea au fost si sunt oamenii. Oamenii pe care ii intalnesc, oamenii pe care ii ajut, minunea sunt toate lucrurile marunte din viata mea.Intamplarea sau mai bine spus miracolul m-au ajutat sa il cunosc pe Dumnezeu. Eram egoista, plina de griji, eram oarba cum se spune, dar viata a facut in asa fel incat sa mi-L arate pe EL, de toate minunile de care fugeam, de zidurile de care ma loveam, de tristetea de care ma legam.
Am cautat in mine bucuria, nu am gasit decat refuz, lacrimi adunati, dar atunci s-a intamplat. Era o zi de toamna 15 sept, am facut o criza urata de astm si am ajuns in spital, atunci pt prima data in 5 ani de zlie m-am rugat. A venit de la sine, cu un simplu salut, un salut adresat lui Dumnezeu. Din aceea zi eu il salut El ma saluta, desi uneori stiu ca nu merit, dar stiu ca asta e minnea mea., CA POT VORBI CU EL. Uite am scris cu majuscule fara sa vreau si eu, si da nu e coincidenta, a venit de la sine. Minuni sunt oamenii pe care ii intalnesc, faptul ca am ajuns aici, dar mai ales oamenii pe acre ii ajut si ma ajuta. Oare as putea spune ca viata insasi e o minune? Cred ca da atat timp cat noi chiar traim, ne bucuramm de esecuri , dezamagiri, caci a trai si a vedea minunea inseamna a te bucuura si de aspectele negative care iti apar de multe ori in cale.Sunt oamenii care cred in minuni, sunt oameni care nu cred in nimic. Credinta este minunea, fara ea am fi nimic, Nimicul te doabooara, EL iti intinde o mana si face din viata ta o minune, un miracol: A FI OM
Dumnezeu lucreaza prin oameni. Oamenii pe care ii intalnesti iti dau posibilitatea sa intelegi ce se INTAMPLA CU TINE SI DACA TE AFLI PE CALEA CEA BUNA.
Nu astepta ca lucrurile sa se schimbe dintr-odata.
Rabdare, rabdarica, rabdaroi spunea un foarte cunoscut Sfant Parinte.
Si multa credintza adaug eu.
Roagate insa ca dumnezeu sa iti deschida mintea si toate minunile ti se vor arata tie.
Trimiteți un comentariu