Traim intr-o lume zbuciumata, o lume in continua miscare, o lume in care cuvantul "EU", incepe sa isi piarda din consistenta, incepe sa dispara... Suntem tot mai mult constransi sa ne raportam la insuficienta materiala a prezentului si sa fugim catre promisiunea unui viitor mai imbelsugat. Suntem tot mai incapabili sa ne raportam la realitate si sa gasim solutii viabile pentru ceea ce simtim cu adevarat. Cati dintre noi nu sunt in ipostaza folosita fregvent in reclama unui bine cunoscut supliment alimentar si denumita generic BIROPAT? Cati dintre noi mai au puterea de a trece peste efortul fizic si intelectual al unei zile de lucru prost remunerate si sa mai gaseasca calea catre ei insisi. Cati mai reusesc sa discearna din loviturile zilnice, care au fost cele utile si care nu sufletului lor?
Se spune ca fiecare greseala este de fapt o lectie pe care viata ti-o preda cu metode didactice cand blande, cand dure. Se spune de asemeni ca din greseli se invata cel mai bine. Dar cati dintre noi, mai au timp pentru reorganizarea personala, pentru ca acumularile calitative, sa mai poata constitui o modalitate de imbunatatire a personalitatii lor? Mai au ei timp oare sa perceapa dincolo de necazuri, mesajul divin care constituie insasi modalitatea de vindecare a afectiunii de care sufera?
Dinamica lucrurilor ne indeparteaza treptat de orice dorinta de dezvoltare personala. Ne impinge catre actiuni despre care nu credeam ca este posibil sa se regaseasca in fiinta noastra. Disperarea se potriveste ca o manusa peste pumnul inclestat de zbuciumul necazurilor si nu ne raporteaza decat uneori prea tarziu la Divinitate. Uitam astfel ca lucrurile importante pentru noi, nu se afla undeva intr-o carte scrisa de un demiurg nebun si pe care trebuie sa le descoperim in circumstante nefiresti, aflate dincolo de puterea noastra de perceptie. Uitam ca idealurile pentru care am luptat candva, nu sunt si cele pentru care luptam in prezent.
Uitam de noi insine si de cei din jurul nostru si mijloacele de suplinire a golului din suflet nu sunt intotdeauna cele mai avantajoase pentru sanatatea noastra fizica si spirituala. Nu mai trebuie sa amintesc de bolile care ne omoara treptat sufletul. Alcoolismul, drogurile, goana dupa innavutire si putere, coruptia si jocurile de noroc. Nu mai trebuie sa spun despre computer, care este in acelasi timp modalitate de exprimare universala a identitatii personale dar si intrument al decaderii noastre morale, dupa cum nu mai trebuie sa spun nici despre boala care macina sufletele a mii de fiinte de pe aceasta planeta si care isi gasesc "alienarea" in zona underground a panzei de paianjen mondiale.
Toate acestea si fiecare in parte sunt furcile caudine prin care trebuie sa trecem pentru a ajunge la desavarsire. Dar cati dintre noi nu se pierd pe drum sau inainte de linia de sosire...
Fiind constienti de toate aceste lucruri care nu fac bine sufletului nostru, sa luam aminte la cele ce tin de fiinta noastra si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa pornim cu dreptul in viata. Vindecarea e o chestiune de durata si nu se poate vindeca intr-o clipa ceea ce ai stricat intr-o viata. Dar tratamentul trebuie inceput neaparat, chiar si in ceasul al 12-lea si mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu. Se spune de asemeni, ca pana la Dumnezeu sunt 100 de pasi si ca trebuie sa faci doar un pas catre Dumnezeu iar EL va face restul de 98 de pasi catre tine. Va intrebati unde este acel pas care nu iese la socoteala?
Pasul acesta, primul dintr-o suta, il fac eu, lansand acum catre voi dorinta de a folosi PUTEAREA CUVANTULUI SCRIS pentru zidirea noastra spirituala.
Iar pentru ca misiunea mea si implicit si a voastra sa fie incununata de succes, este timpul sa ma prezint:
Eu sunt acel ce canta cu suflete cuvinte,
Pe coardele de harpa a sufletului tau,
Sunt sculptorul ce taie in piatra simtaminte,
Dand forma ne-nceputa de chip de Dumnezeu.
............................................
Fie ca misiunea sa ne fie plina de obstacole, pentru ca victoria sa ne fie cu atat mai dulce.
Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu.
Se spune ca fiecare greseala este de fapt o lectie pe care viata ti-o preda cu metode didactice cand blande, cand dure. Se spune de asemeni ca din greseli se invata cel mai bine. Dar cati dintre noi, mai au timp pentru reorganizarea personala, pentru ca acumularile calitative, sa mai poata constitui o modalitate de imbunatatire a personalitatii lor? Mai au ei timp oare sa perceapa dincolo de necazuri, mesajul divin care constituie insasi modalitatea de vindecare a afectiunii de care sufera?
Dinamica lucrurilor ne indeparteaza treptat de orice dorinta de dezvoltare personala. Ne impinge catre actiuni despre care nu credeam ca este posibil sa se regaseasca in fiinta noastra. Disperarea se potriveste ca o manusa peste pumnul inclestat de zbuciumul necazurilor si nu ne raporteaza decat uneori prea tarziu la Divinitate. Uitam astfel ca lucrurile importante pentru noi, nu se afla undeva intr-o carte scrisa de un demiurg nebun si pe care trebuie sa le descoperim in circumstante nefiresti, aflate dincolo de puterea noastra de perceptie. Uitam ca idealurile pentru care am luptat candva, nu sunt si cele pentru care luptam in prezent.
Uitam de noi insine si de cei din jurul nostru si mijloacele de suplinire a golului din suflet nu sunt intotdeauna cele mai avantajoase pentru sanatatea noastra fizica si spirituala. Nu mai trebuie sa amintesc de bolile care ne omoara treptat sufletul. Alcoolismul, drogurile, goana dupa innavutire si putere, coruptia si jocurile de noroc. Nu mai trebuie sa spun despre computer, care este in acelasi timp modalitate de exprimare universala a identitatii personale dar si intrument al decaderii noastre morale, dupa cum nu mai trebuie sa spun nici despre boala care macina sufletele a mii de fiinte de pe aceasta planeta si care isi gasesc "alienarea" in zona underground a panzei de paianjen mondiale.
Toate acestea si fiecare in parte sunt furcile caudine prin care trebuie sa trecem pentru a ajunge la desavarsire. Dar cati dintre noi nu se pierd pe drum sau inainte de linia de sosire...
Fiind constienti de toate aceste lucruri care nu fac bine sufletului nostru, sa luam aminte la cele ce tin de fiinta noastra si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa pornim cu dreptul in viata. Vindecarea e o chestiune de durata si nu se poate vindeca intr-o clipa ceea ce ai stricat intr-o viata. Dar tratamentul trebuie inceput neaparat, chiar si in ceasul al 12-lea si mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu. Se spune de asemeni, ca pana la Dumnezeu sunt 100 de pasi si ca trebuie sa faci doar un pas catre Dumnezeu iar EL va face restul de 98 de pasi catre tine. Va intrebati unde este acel pas care nu iese la socoteala?
Pasul acesta, primul dintr-o suta, il fac eu, lansand acum catre voi dorinta de a folosi PUTEAREA CUVANTULUI SCRIS pentru zidirea noastra spirituala.
Iar pentru ca misiunea mea si implicit si a voastra sa fie incununata de succes, este timpul sa ma prezint:
Eu sunt acel ce canta cu suflete cuvinte,
Pe coardele de harpa a sufletului tau,
Sunt sculptorul ce taie in piatra simtaminte,
Dand forma ne-nceputa de chip de Dumnezeu.
............................................
Fie ca misiunea sa ne fie plina de obstacole, pentru ca victoria sa ne fie cu atat mai dulce.
Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu