Minunile din viata noastra

E seara minunilor, e seara magica a inaltarii noastre spirituale. Sa luam aminte la minunile din jurul nostru, la micile minuni care ne fac viata mai frumoasa.

Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cred in puterea lui Dumnezeu si stiu ca lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample. NU cand le programam noi, ci "caND LE VINE TIMPUL" (de obicei scriu cu ochii in tastatura si privesc la final fraza pe care am scris-o. de data asta cand am ridicat privirea, formularea "caND LE VINE TIMPUL" era scrisa cu majuscule. Sa fie oare inca o minune, o confirmare a predestinarii. Eu CRED ca da).

"Marile minuni le astepti si o viata intreaga". Poate cel putin o data in viata ai parte de minuni esentiale, de minuni unice. Cometa Halley trece la intervale mari de timp pe langa pamant si atunci este o adevarata minune daca se intampla sa te afli in zona din care se observa cel mai bine trecerea ei. Acum mai bine de 2000 de ani, Hristos s-a rastignit pentru mantuirea noastra. Minunea de atunci lucreaza inca in noi.

Dar marile minuni, minunile esentiale, cele care ne schimba radical viata, cele care schimba destine, sunt date de la Dumnezeu, pentru persoanele care nu sunt sigure de ceea ce simt, persoane care cauta sa inteleaga pentru a crede, persoane care nu sunt pregatite sa creada in Dumnezeu. Pentru ele este pregatit acest dar special numit "MINUNE".

Dar eu nu astept MARI MUNUNI pentru a crede in Dumnezeu, Micile minuni ma inconjoara la tot pasul. Pentru voi ele pot fi coincidente, pentru mine sunt semne clare ale puterii lui Dumnezeu. Voi vedeti intamplari comune (co-incidente). Eu vad lucrarea rugaciunii. NU am nevoie de mari minuni pentru a crede in Dumnezeu, ci crezand in EL, descopar puterea lui in micile minunile care se intampla oriunde in jurul meu. De aceea eu nu cred in coincidente. Eu cred in micile minuni care ne inconjoara la tot pasul.

Si o astfel de minune s-a intamplat ieri in Vinerea mare, cand am intalnit, o persoana cu adevarat deosebita. Poate daca as fi zabovit la servici, daca nu as fi mers pe jos, daca nu as fi trecut prin fata anticariatului de pe Lapusneanu (Iasi), daca nu as fi avut ce oferi, daca si iar daca.... poate aceasta minune nu ar fi fost posibila. De ce ii spun minune? Pentru ca prima Ei intrebare a fost: "Crezi in minuni?",

Minunile sunt parte integranta din viata noastra, sunt ca o a doua natura. Nici nu stim cat de minunata este viata noastra si cate "co-incidente" uneori observate, alteori trecute cu vederea, se intampla in jurul nostru. Te intalnesti cu cineva si afli "ca din intamplare", ca e ruda indepartata cu tine, ca e prieten comun, ca lucreaza in acelasi domeniu, sau ca are acelasi traseu initiatic ca si tine si atunci iti spui uneori in gand, alteori cu glas tare "Ce mica e lumea"...

Alteori se intampla sa te opresti fara motiv si sa descoperi ca lucrurile care te definesc in mod esential ii definesc si pe altii, ca lucrurile diferite, au un fond comun indiferent de calea pe care mergi, ca dincolo de diferitele abordari ale problemei, raspunsul este acelasi.

Cunosc persoane din medii socio-profesionale antagoniste, cu preocupari direrite, care mergand pe cai spirituale diferite, au ajuns pana la urma tot la Dumnezeu. Pentru confirmarea celor spuse de mine, veniti la Biserica Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Nectarie din Cartierul Alexandru cel Bun din Iasi, si veti observa persoane de diferite confesiuni care se aduna sub aceeasi ACOPERIS, care se inchina in aceeasi CASA si care simt la fel Puterea lui Dumnezeu. NU este asta o minune? Nu vorbesc de o mare minune, lucrurile acestea nu sunt evidente, dar Dumnezeu iti da puterea sa le descoperi, le intelegi si mai ales sa le simti cu sufletul. Minunile din jurul nostru sunt o confirmare a credintei noastre in Dumnezeu. Iar din preaplinul credintei noastre se hranesc sufletele celor apropiati noua.

Intorcandu-ma la minunea din viata mea, la minunea din Vinerea Mare, ca raspuns la "cautarile Ei", voi spune o pilda aflata de la mentorul meu in fotografie dl. prof. Ioan Matei Agapi. Domnia sa spunea astfel: "In copilaria mea mergeam foarte des la Biserica. De fapt participam in strana la toate cantarile si la toate slujbele si nefiind preot cunosteam pe dinafara tot tipicul unei slujbe. De aceea am intrebat-o pe mama. -Dumneata mama de crezi in Dumnezeu. Iar ea mi-a raspuns. -Eu cred in Dumnezeu pentru ca am nevoie de EL. Dupa cum stii, fratele si tatal tau nu mai sunt cu noi si Dumnezeu e sprijinul meu. Eu am nevoie sa cred in EL. Tu insa cauta-L".

Toti suntem in cautarea raspunsurilor la lupta care se duce in sufletele noastre. Toti incercam mai devreme sau mai tarziu sa aflam care este menirea noastra in aceasta viata si pana atunci suntem liberi de a cauta sa intelegem ceea ce simtim cu adevarat. Nu poti spune din prima incercare care fel de hrana(spirituala) iti place mai mult, daca nu incerci diferite gusturi. Nu poti da raspunsuri clare despre ceea ce simti daca nu stii sa raportezi ceea ce simti la sistemul tau interior de valori. Si nu iti poti forma un sistem de valori fara a cauta care este calea ta in viata.

Cu siguranta ati observat ca unele lucruri sunt mai usor si altele sunt mai greu de controlat in viata voastra. Ca defectele si calitatile nu sunt bine diferentiate de la inceput. Ca ceea ce vreti sa realizati si modalitatile practice de punere in aplicare nu se supun intotdeauna dorintelor voastre si ca de cele mai multe ori vin ca un premiu uneori meritat alteori nemeritat numit generic "noroc". Asta imi aduce aminte de perioada cand ceea ce doream sa realizez in viata, se lovea constant de peretele pe care scria "dar cum trebuie sa procedez".

Cautam raspunsul la limitarile mele si cu toate ca incercam diferite modalitati de abordare a problemei, nu gaseam raspunsurile general valabile care sa solutioneze problemele cu care ma confruntam. Si pot spune ca periplul initiatic m-a purtat prin diferite sisteme de gandire, incepand cu teoriile creationiste si extrasenzoriale si terminand cu filozofii de origine tantrica.

Dar raspunsul la aceste cautari, nu era in afara, ci inauntrul meu. Rezolvarea era cat se poate de simpla. Dar cum in general solutiile se afla in lucrurile evidente si cum tocmai lucrurile de langa noi sunt cel mai greu de observat, a trebuit sa parcurg calea intortocheata a initierii spirituale.

De cate ori nu ati auzit formularea "Deschide-mi si lumineaza-mi Doamne mintea"?

E atat de simplu, dar inseamna atat de mult!!! Incercati aceasta rugaciune simpla si veti descoperi, ca treptat veti adauga alte si alte cuvinte trebuincioase sufletului vostru. Veti descoperi de asemeni ca lucrurile care pareau imposibile pana ieri, azi sunt la indemana voastra si ca ziua de maine se arata plina de speranta. Veti descoperi puterea din voi si ca aveti ce darui in orice clipa celor din jurul vostru. Veti descoperi ca nu aveti nevoie de mari minuni ci ca minunile sunt parte integranta din viata voastra.

Si poate ca cel putin in cazul meu, mica mea minune de ieri din Vinerea Mare, va fi marea mea minune de maine.

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.

Hristos a Inviat.

Despre noi insine si despre menirea noastra

Traim intr-o lume zbuciumata, o lume in continua miscare, o lume in care cuvantul "EU", incepe sa isi piarda din consistenta, incepe sa dispara... Suntem tot mai mult constransi sa ne raportam la insuficienta materiala a prezentului si sa fugim catre promisiunea unui viitor mai imbelsugat. Suntem tot mai incapabili sa ne raportam la realitate si sa gasim solutii viabile pentru ceea ce simtim cu adevarat. Cati dintre noi nu sunt in ipostaza folosita fregvent in reclama unui bine cunoscut supliment alimentar si denumita generic BIROPAT? Cati dintre noi mai au puterea de a trece peste efortul fizic si intelectual al unei zile de lucru prost remunerate si sa mai gaseasca calea catre ei insisi. Cati mai reusesc sa discearna din loviturile zilnice, care au fost cele utile si care nu sufletului lor?

Se spune ca fiecare greseala este de fapt o lectie pe care viata ti-o preda cu metode didactice cand blande, cand dure. Se spune de asemeni ca din greseli se invata cel mai bine. Dar cati dintre noi, mai au timp pentru reorganizarea personala, pentru ca acumularile calitative, sa mai poata constitui o modalitate de imbunatatire a personalitatii lor? Mai au ei timp oare sa perceapa dincolo de necazuri, mesajul divin care constituie insasi modalitatea de vindecare a afectiunii de care sufera?

Dinamica lucrurilor ne indeparteaza treptat de orice dorinta de dezvoltare personala. Ne impinge catre actiuni despre care nu credeam ca este posibil sa se regaseasca in fiinta noastra. Disperarea se potriveste ca o manusa peste pumnul inclestat de zbuciumul necazurilor si nu ne raporteaza decat uneori prea tarziu la Divinitate. Uitam astfel ca lucrurile importante pentru noi, nu se afla undeva intr-o carte scrisa de un demiurg nebun si pe care trebuie sa le descoperim in circumstante nefiresti, aflate dincolo de puterea noastra de perceptie. Uitam ca idealurile pentru care am luptat candva, nu sunt si cele pentru care luptam in prezent.

Uitam de noi insine si de cei din jurul nostru si mijloacele de suplinire a golului din suflet nu sunt intotdeauna cele mai avantajoase pentru sanatatea noastra fizica si spirituala. Nu mai trebuie sa amintesc de bolile care ne omoara treptat sufletul. Alcoolismul, drogurile, goana dupa innavutire si putere, coruptia si jocurile de noroc. Nu mai trebuie sa spun despre computer, care este in acelasi timp modalitate de exprimare universala a identitatii personale dar si intrument al decaderii noastre morale, dupa cum nu mai trebuie sa spun nici despre boala care macina sufletele a mii de fiinte de pe aceasta planeta si care isi gasesc "alienarea" in zona underground a panzei de paianjen mondiale.

Toate acestea si fiecare in parte sunt furcile caudine prin care trebuie sa trecem pentru a ajunge la desavarsire. Dar cati dintre noi nu se pierd pe drum sau inainte de linia de sosire...

Fiind constienti de toate aceste lucruri care nu fac bine sufletului nostru, sa luam aminte la cele ce tin de fiinta noastra si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa pornim cu dreptul in viata. Vindecarea e o chestiune de durata si nu se poate vindeca intr-o clipa ceea ce ai stricat intr-o viata. Dar tratamentul trebuie inceput neaparat, chiar si in ceasul al 12-lea si mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu. Se spune de asemeni, ca pana la Dumnezeu sunt 100 de pasi si ca trebuie sa faci doar un pas catre Dumnezeu iar EL va face restul de 98 de pasi catre tine. Va intrebati unde este acel pas care nu iese la socoteala?

Pasul acesta, primul dintr-o suta, il fac eu, lansand acum catre voi dorinta de a folosi PUTEAREA CUVANTULUI SCRIS pentru zidirea noastra spirituala.

Iar pentru ca misiunea mea si implicit si a voastra sa fie incununata de succes, este timpul sa ma prezint:

Eu sunt acel ce canta cu suflete cuvinte,
Pe coardele de harpa a sufletului tau,
Sunt sculptorul ce taie in piatra simtaminte,
Dand forma ne-nceputa de chip de Dumnezeu.

............................................
Fie ca misiunea sa ne fie plina de obstacole, pentru ca victoria sa ne fie cu atat mai dulce.
Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu.

De ce ne auto-negam?

De ce ne auto-negam? De ce ne negam calitatile si le prezentam celor din jur, ca pe defecte?

Cati dintre noi pusi in ipostaza de a-si promova calitatile nu si le reprima?

"Nu stiu prea multe; Nu am invatat destul; Sunt altii mai buni decat mine; Sunt la inceput; In general altii au argumente mai bune; Nu vreau sa ma laud; Nu stiu ce sa mai spun; Ei..., fac si eu poezii, dar nu pot spune ca sunt poet."

Toate aceste formulari, sunt de fapt Pseudo-Argumente care hranesc lipsa noastra de incredere in calitatile pe care le avem.
Toate sunt "marcaje" pe care le lasam de cele mai multe ori voit, in impresia pe care si-o fac ceilalti despre noi.
Fiindca intotdeauna prima impresie este definitorie pentru relatiile noastre cu ceilalti.
Prima impresie este ca o amprenta pe care o lasam in urma noastra.
Este amprenta caracterului nostru. Daca dam impresia ca suntem slabi, de ce sa avem pretentia de a fi vazuti ca fiind puternici?
Daca noi insine nu ne supraevaluam, ceilalti in nici un caz nu o vor face.
De fapt relatia noastra cu ceilalti este o negociere.
Oferi caracterul tau si ceri ca pret, recunoasterea meritelor tale.
Daca pretul este prea mare si tii la el, cel din fata "stie" ca va cumpara marfa de calitate si drept urmare oferta este avantajoasa de ambele parti.
Daca insa cel care vinde marfa subevaluata, esti chiar tu, cumparatorul cu atat mai mult va oferi un pret cu mult mai mic iar reevaluarea se va putea produce, doar in conditiile dificile impuse de cumparator.

De aceea este bine sa aratam celorlalti prea plinul talentelor noastre, pentru ca ei sa discearna care anume calitati le sunt folositoare si sa incerce sa ne tina cat mai aproape.

Dar pentru ca mesajul meu sa fie si mai bine ancorat in realitate, tin sa exemplific cu o metoda care in cazul meu a dat roade.

Indiferent de religia ta, indiferent de nivelul de pregatire si de cultura pe care care o ai, fa-ti obiceiul ca in fiecare dimineata sa repeti in minte lucrurile pe care doresti sa le imbunatatesti in viata ta.

Eu incep astfel:

Deschide-mi si lumineaza-mi Doamne mintea,
Ajuta-ma sa descopar, sa inteleg si sa retin toate cate ma inconjoara, atunci cand ma inconjoara,
pe cele bune si pe cele rele, pe cele frumoase si pe cele urate, pe cele intelese si pe cele neantelese, pe cele spuse si pe cele nespuse...
Da-mi doamne inspiratie sa scriu ceea ce trebuie intotdeauna....
Da-mi Doamne memorie buna, sa retin usor cele pe care le vad, le aud, le citesc, le gandesc, le scriu sau mi se spun, atunci cabd le vad, le aud, le citesc, le gandesc, le scriu sau mi se spun......
Da-mi Doamne dinamism in gandire, sa fac usor legatura intre cele pe care le stiu de cand m-am nascut si cele pe care le stiu azi....
Da-mi Doamne creativitate si imaginatie debordante si puterea de a pune in opera tot ceea ce creez......
Da-mi Doamne incredere in mine sa imi inmultesc toti talantii (talentele)........
Da-mi Doamne puterea de a-mi pune in valoare toate calitatile si de a-mi corecta toate defectele.........
Da-mi Doamne atentie distributiva, sau selectiva dupa situatia in care ma aflu......

si lista poate continua cu ceea ce este de folos sufletului vostru.

Retineti, IMPORTANT este sa repetati aceste "dorinte" in fiecare dimineata, sau inainte de un examen, sau atunci intuiti ca lucrurile, nu merg in directia buna si veti descoperi ca dau rezultate deosebite "in cel mai scurt timp posibil" (cum imi place mie sa adaug in rugaciunile mele).

Fie ca Dumnezeu sa va lumineze mintea si sa va dea gandul cel bun.

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu

Despre FotoGrafie

Fotografia este o stare de spirit, este sentiment prin esenta, este poezie. Instrumentul de scriere nu e tocul ci aparatul de fotografiat, modalitatea nu e cuvantul ci lumina.

De fapt asa cum ii spune chiar numele ptotos graphia, scriem cu lumina.

Imaginile transced cuvintele, se sustrag oricarui tip de interpretare si actioneaza asupra simturilor direct, nemijlocit deschizand orizonturi nebanuite spiritului uman.

Simturile trezite de imagini, prind contur in idealurile vietii noastre.

Imaginile trezesc dorinte care asteapta sa fie aduse la viata, care asteapta sa fie implinite.

Fotografia e inspiratie. E inspiratie pentru cel care incatuseaza clipa in eternitate si e inspiratie si pentru cel ce doreste sa-si implineasca visul.

Daca simti ca poti scrie cu lumina, daca crezi ca o pana dintr-o aripa de inger e de ajuns pentru a construi cu raze neincepute visul care a incoltit in sufletul tau, daca doresti sa ajuti si pe altii sa urce pe treapta pe care ti-a harazit-o Bunul Dumnezeu, atunci te astept sa scriem impreuna in paginile nescrise din cartea vietii.